Limbi Straine

2020: A Year We Won't Forget

Looking back at 2020, we don’t really seem to remember anything else than the fact that a global pandemic had started. It has been indeed a very stressful year for all of us, with feelings like fear, uncertainty, and frustration reigning over our minds and hearts.

The purpose of this article is to take you from behind the veil of isolation and show you all the good and also bad things from which we need to learn that happened in 2020. It is meant to reveal the realities and difficulties different countries had to cope with, besides the pandemic, but also the moments of glory that warmed everyone’s hearts.


On the 30th of January, the WHO declared the outbreak of Covid-19 to be a Public Health Emergency of International Concern.

On the 31st of January, the UK officially exited the European Union, entering the 11 months transition period.

On December 31st, 2019, Pro-Iranian protesters, demonstrating against American airstrikes, attacked the US Embassy in Baghdad. In January, Trump retaliated by ordering a drone strike that killed the Iranian General Qasem Soleimani. That was an act that violated both US and International Law. Iran responded to this by striking bases that held US troops in Iraq. As the conflict escalated, millions of Iranians took the streets to mourn their beloved general. The rest of the world was watching closely the two countries that seemed to be on the brink of war.

A Ukrainian passenger jet was shot down shortly after take-off from the Iranian capital, Teheran, killing all 176 people on board. After initially rejecting suggestions that it was to blame, Iran admitted it had targeted the plane after mistakenly believing it was a US missile. This sparked massive anti-government protests in Teheran, with chants including "Death to the dictator".

Australia suffered disastrous bushfires from September 2019 to March 2020, which have killed approximately 500 million animals. This only further proves that we need a fast, unified effort to deal with the threat of global warming, otherwise it would affect all of us.

Donald Trump was impeached by the House of Representatives due to abuse of power and obstruction of Congress, but he was acquitted by the Republican-led Senate.

Kobe Bryant and his daughter Gianna tragically died in a helicopter crash.

Harry and Meghan stepped back from the royal family.


Parasite became the first foreign language film to win Oscar for best picture. The South Korean capitalist satire also took best director, best original screenplay, and best international film.


Harvey Weinstein has been finally brought to justice and sentenced to 23 years in prison for sexual abuse.

UK Prime Minister, Boris Johnson, tested positive for covid-19.


Statistics showed that global daily emissions of carbon dioxide plunged 17% by early April compared to 2019 levels. In Europe, air quality has improved due to a sharp fall in road traffic and industrial emissions, which resulted in 6000 fewer children developing asthma.


The unjust killings of George Floyd, Breonna Taylor, Ahmaud Arbery, and many more sparked protests all across the United States and the rest of the world against police brutality and structural racism. The rise of the Black Lives Matter movement had made people aware of systematic flaws in our system that need to be dealt with.

People in Belarus gathered on the streets to protest Europe’s longest dictator, Alexander Lukashenko, urging for him to step down. This happened in the aftermath of the most recent elections which are believed to have been rigged.

Rumours that the North Korean leader Kim Jong-un died surfaced after he disappeared from public view for a while. Turned out he was alive.


New Zealand lifted covid-19 restrictions, having no active cases in the country. This has happened thanks to their astonishing Prime Minister, Jacinda Ardern, who led one of the best responses to the pandemic in the world. Studies suggest that female-led countries, such as New Zealand, Germany, Denmark, and Taiwan handled coronavirus better than the rest.

China has passed the controversial Hong Kong National Security law aimed at stamping out the anti-government protest in Hong Kong. This is a massive infringement on freedom of speech, silencing the voices of Hong Kong activists and journalists. Before that, we have witnessed so much resilience and strength this year coming from the people of Hong Kong fighting against the authoritarian global superpower and demanding freedom.


Brazil’s president Jair Bolsanaro tests positive for coronavirus after constantly downplaying the dangers of it.

Confederate statues are coming down following BLM protests.


Explosions caused by unsafely stored ammonium nitrate killed hundreds of people, injured thousands, and pushed over 250 thousand out of their homes in Beirut, Lebanon. In the absence of a government that has compassion or money to deal with this, we witnessed extraordinary scenes of the civil society coming together.


Ruth Bader Ginsburg - Supreme Court justice and one of the most prominent advocates for women’s rights - dies at the age of 87. Trump appointed Amy Conney Barrett in her place, who promised to erase her legacy.

A New York Times investigation into Donald Trump's tax records reported that he paid no federal income taxes in 11 of 18 years the newspaper looked at. In 2017, after he became president, he only paid $750 in taxes. By comparison Trump’s predecessors, Barack Obama and George W Bush paid around $100,000 a year.


Pope Francis endorsed same-sex civil unions, this being the first time a Pope has ever done this. He said: “Homosexual people have the right to be in a family. They are children of God. What we have to have is a civil union law; that way they are legally covered”.

Poland, which already has one of the most restrictive abortion legislations in Europe, has ruled that abortion due to malformed foetuses is unconstitutional. After two weeks of nationwide protests, the right-wing government has delayed the ban on abortion.

U.S President Donald Trump and his wife, Melania, tested positive for coronavirus.


Joe Biden has been elected the 46th president of the United States, receiving more than 74 million votes, the most for any presidential candidate in history. Kamala Harris has become the first female, Black, Asian American Vice President of the United States.

Although this has been a victory in itself for many people in the United States, they are still looking forward to the future measures meant to repair the democracy which was damaged by the previously divisive presidency defined by a catastrophic response to the pandemic, economic turmoil, racism, impeachment and by a language of moral individualism that aimed to isolate the US from the rest of the world.

The world has lost one of its greatest footballers of all time: the Argentinian player Diego Maradona who had led his country to win the 1986 World Cup.


Pfizer-BioNTech and Moderna’s COVID-19 vaccines were approved and their distribution began.

The UK-EU Trade and Cooperation Agreement happened.

Trump has threatened to ban Tik Tok several times, but he seemed to have forgotten about it.

In 2020, extraordinary things have also happened, revealing the most beautiful qualities of humankind: compassion, solidarity, kindness. We realised that we need to enjoy every little moment of happiness that we experience. We also saw or we need to see how much it counts to help other people or to just cheer them up, whether we are talking about family, friends, or complete strangers. Solidarity is one of the core mechanisms that keep a community afloat during crises. We have also learned how to value and to be grateful for the essential workers that had put their safety at risk everyday by going to work. We have witnessed long-lasting social change all around the world. We have learned to replace uncertainty, fear, and frustration with hope.

articol scris de Tania Acsinte

graphic designer: Dragomir Maria Anastasia

======= Ça Va?


Copilul – erou de la “Sf. Sava”

Colegiul Național "Sf Sava", pe atunci numit Liceul de Matematică-Fizică “Nicolae Bălcescu”, a pierdut-o la Revoluție pe Diana Alexandra Donea, elevă în clasa a XII-a. În data de 21 decembrie 1989, Diana și-a aflat sfârșitul alături de ceilalți eroi ai Revoluției. Era o elevă silitoare și responsabilă, care a lăsat amintiri vii în inimile celor care au cunoscut-o.

Revoluția din Decembrie 1989 a redat României libertatea. Noi, cei de astazi, le datorăm viața pe care o ducem miilor de compatrioți care au murit pentru înfăptuirea acestui ideal. Sacrificiul este cu atât mai dureros cu cât mulți dintre cei care și-au dat viața erau tineri, aveau tot viitorul în față. Însă au dorit pentru ei și pentru urmașii lor o viață în libertate, iar pentru această idee au fost gata să moară. În suprema lor generozitate, au pus viitorul țării înaintea propriului viitor. Au lăsat în urma părinți, frați, bunici, prieteni cu inimile înlăcrimate, dar și o mare șansă pentru generațiile viitoare. Prin tinerețea sacrificiului lor au întinerit România.

Revoluția Română

În data de 16 decembrie 1989 la Timișoara izbucnește lupta pentru eliberarea țării de sub regimul comunist. Nicolae Ceaușescu, ignorând manifestațiile, își continuă agenda oficială, plecând în Iran pentru o vizită de stat și lăsând-o pe soția sa să înăbușe mișcarea, alaturi de forțele Securității. Zile de-a rândul revoluționarii au fost măcelăriți, iar țara află de la Radio Europa Liberă despre aceste incidente. Oamenii își îndreaptă ochii și speranțele spre București, înțelegând că dacă revolta nu ajunge în Capitală, nu va avea șanse de câștig.

Nicolae Ceaușescu revine în țară, iar în seara de 20 decembrie apare la televizor și ține un discurs în care îi numește pe cei din Timișoara “huligani” care fac jocurile “agenturilor străine”.

A doua zi, pe 21 decembrie, convoacă în actuala Piață a Revoluției, pe atunci numită Piața Palatului, ceea ce avea să devină ultimul miting comunist din România. El se adresează “oamenilor muncii” aduși cu forța de Securitate, de la balconul Comitetului Central al PCR (actualul Minister de Interne). La scurt timp, însă, răsună huiduielile, oamenii rup pancartele cu portretele lui și ale soției sale și încep să-și strige dorința de libertate. Apoi se declanșează haosul: oamenii, îndârjiți, nu vor sa părăsească locul, iar confruntarea cu forțele de ordine care aduc scutieri, militari, securiști înarmați de război și tancuri se mută la Universitate, Intercontinental, Sala Dalles.

Sacrificiul Dianei

Deși trimestrul I se încheiase, ea, ca orice elev care își doreşte să intre la facultate, nu se bucura încă de vacanță. Știind că visul ei nu se putea împlini fără muncă, în data de 21 decembrie fata a mers la pregătire. A fost o ora ca oricare alta, cu reușite și neîmpliniri, cu lucruri noi învățate. Cand a plecat de acolo, însă, ajungând în apropierea Intercontinentalului, s-a alăturat revoluționarilor, iar în ultimele clipe ale vieții sale a fost alături de cei care luptau pentru libertate, devenind, astfel, un copil-erou.

Moartea ei și a celorlalți care au căzut atunci i-a îndârjit și mai mult pe manifestanți, care toată noaptea, sub gloanțe, au scandat: “Libertate, te iubim! Ori învingem, ori murim!” și “Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”.

Amintirile profesorilor

Profesorul de limba română Gheorghe Lăzărescu, căruia Diana i-a fost elevă, și-o amintește ca pe “o realitate vie care nu poate fi transpusă în cuvinte. Era o prezență diafană, de o mare delicatețe sufletească și de comportament, timidă, rezervată, niciodată dorind să se afirme altfel decât prin gândire și prin cunoștințele pe care le avea. Pentru a-i descoperi personalitatea, trebuia să fii atent la ceea ce avea de spus și de scris”. Deși era foarte inteligentă, prefera să răspundă doar atunci când era întrebată sau să se exprime în scris, profesorul recunoscând în ea un talent scriitoricesc. Îi placea să citească, dar prefera științele exacte.

Delicatețea ei se reflecta și în relațiile pe care le avea cu restul colectivului. Avea câteva prietene mai apropiate alături de care își petrecea majoritatea timpului, însă se înțelegea foarte bine și cu restul colegilor.

Amintirile prietenilor

Mihaela Gherghișan, o bună prietenă a Dianei, povestește că a vizitat-o pe 18 decembrie la ea acasă și că au comentat împreună incidentele de la Timișoara. Aceasta își amintește că, referitor la Revoluție, Diana a spus: “Nu ne pot omorî pe toți!”, în spatele acestei afirmații simțindu-se susținerea pe care fata o acorda în sufletul ei luptătorilor pentru libertate. Câteva zile mai tarziu, ea însăși devine una dintre acele persoane care s-au sacrificat pentru viitorul României.

Amintirea Dianei în Bucureștiul de astăzi

Într-o zi frumoasă de toamnă am pornit să descopăr locurile care astăzi amintesc de Diana Alexandra Donea. O stradă poartă numele ei, numind-o “erou”. Este o stradă în Sectorul 4, mică, discretă, evocând astfel, parcă, personalitatea Dianei. Lângă numele ei, un loc de joacă pentru copii răsună mereu de râsete vesele, făcând-o să zâmbească, poate, acolo unde este.

I-am descoperit numele în Cimitirul Eroilor Revoluției, ridicat în 1990. Sute de cruci, unele nepurtând niciun nume – mulți eroi necunoscuți. Sub numele ei scrie simplu: “Elevă, Colegiul Sf Sava”. Așa a intrat în istorie. Zâmbetul ei tineresc trece dincolo de tulburărorul vers eminescian ce-i străjuiește nemurirea sub formă de epitaf: “Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”. Numele ei este săpat în piatră şi în Piaţa Revoluţiei, alături de toate numele celor căzuţi atunci, lângă monumentul dedicat sacrificiului lor.

În interiorul Bisericii Eroilor Martiri din Decembrie 1989 stau scrise în marmură cuvintele Părintelui Galeriu: “Jertfa a luminat în voi, martirii. Acest înțeles al ofrandei voastre pure, ingénue, înțelesul că nu muriți și că sunteți vii. Tot mai vii”. Asta spune și numele Dianei Alexandra Donea, înscris spre amintirea generațiilor de azi și de mâine pe Monumentul Eroilor Revoluției, în Piața Revoluției din inima Bucureștiului.

Poate că numele ei ar trebui să fie gravat pe una din plăcile de marmură ce străjuiesc intrarea în liceu. Acolo sunt trecuți elevii liceului care au dat țării și umanității tributul talentului, înțelepciunii și măiestriei lor. Diana a dat tributul suprem. Ar fi păcat ca, în timp ce memoria Dianei este cinstită în întreg Bucureştiul, în liceul nostru să rămână doar o însemnare “Decedată în timpul Revoluţiei 21 decembrie 1989” dintr-un catalog aflat într-o arhivă prăfuită.

Astăzi avem o țară liberă. Cucerită cu sânge, cu jertfa atâtor tineri, a atâtor eroi; unora dintre ei, mulți, nu le știm nici măcar numele. Noi, saviștii de azi, avem datoria de a cinsti memoria colegei noastre Diana Alexandra Donea, o fată plină de sensibilitate, care a avut curajul de a se alătura revoluționarilor și de a lupta până la ultima suflare pentru un ideal.

În fiecare Decembrie să aprindem, cu recunoștință, o lumânare pentru ea și toți ceilalți eroi, rugându-ne ca lumina ei să le călăuzească sufletele, așa cum jertfa lor ne luminează nouă viitorul.

articol scris de Amanda Răduță

fotografie Daniel Lapadat

Descarcă Primul Număr al Revistei ÇaVa în format PDF!