20 de seriale politiste mai târziu

Pe vremea când în loc să dai scroll interminabil pe meniul Netflix butonai telecomanda, cu toții am dat cel puțin o dată peste un serial polițist/de mister. Primul serial pe care l-am văzut vreodată a fost un serial polițist, uitându-mă la seriale polițiste am învățat germană, mi-am făcut mai toate temele din clasele primare cu investigații și crime pe fundal... Iar astăzi, cu nici mai mult, nici mai puțin de 20 de seriale polițiste/de mister văzute în întregime, voi face o clasificare a genului și voi vorbi despre viziunea asupra forțelor de ordine pe care o sădesc serialele polițiste/de mister în mintea privitorului obișnuit.

*dacă nu e menționat niciun serviciu de streaming, va trebui să cauți serialul pe varianta ta de suflet de site de filme și seriale online...dar te asigur că majoritatea sunt disponibile online!

#1 Seriale polițiste de tipul personajul principal nu e un om

...pentru că e un cățel. Da, cea mai bună categorie din clasament se referă exclusiv la serialul austro-italian Comisarul Rex, cu toate cele 3 tentative de relansare ale lui, în care șeful unității în cauză a poliției vieneze este un ciobănesc-german pe nume Rex.

Recomandările mele: Comisarul Rex

#2 Seriale polițiste/de mister de tipul băgăreți și băgărețe

Fie că vorbim despre scriitori plictisiți care au nevoie de inspirație (Verdict: Crimă pentru ceva wholesome și vintage, Castle pentru ceva mai obraznic), despre civili talentați cu un trecut întunecat (În mintea criminalului, Memorie perfectă, Psihologia crimei), sau despre bătrânici plictisite (iar Verdict: Crimă, dar și Agatha Christie's Miss Marple), în această categorie, aflată imediat pe locul 2, întotdeauna există o persoană băgăreață care ajunge să rezolve aproape de una singură toate cazurile, spre exasperarea celor câțiva detectivi super-capabili.

Îndrăznesc să adaug că fiind vorba despre personaje mai variate decât în serialul polițist obișnuit, scenariul e mai bun pe toate planurile...inclusiv romantic.

Recomandările mele: Castle, În mintea criminalului, Verdict: Crimă, Agatha Christie's Miss Marple (YouTubeTV), Memorie perfectă, Psihologia crimei

#3 Seriale de mister de tipul Poliția e incompetentă

În acest tip de seriale, poliția nu se descurcă decât să urmeze ordinele detectivului genial, pe care, bineînțeles, nu prea îl suportă nimeni, pentru că de ce ai vrea să prinzi criminali dacă asta înseamnă să le sufli lor cazurile de sub nas? Clișeici pentru această categorie sunt partenerul exasperat și șeful patetic.

Recomandările mele: Sherlock (Netflix), Agatha Christie's Hercule Poirot (cam indisponibil pe net, dar am toate cele 13 sezoane pe DVD...poveste lungă- doritorii sunt rugați să mă contacteze!)

#4 Seriale polițiste de tipul Dacă toate grupurile alea inactive de WhatsApp ar fi seriale

Serialele din categoria aceasta sunt despre divizii și grupuri operative obscure, fie deja în componența poliției, fie puse laolaltă de personajul principal cu complexul eroului. Nu mă înțelegeți greșit, cele câteva pe care le-am văzut sunt foarte reușite, dar variante de NCIS (Serviciul Naval de Investigații Criminale) și CSI (Crime Scene Investigation) sunt mai mult de 3 de fiecare... iar serialele originale au mai mult de 10 sezoane.

În plus, din cauza formatului arhiexplorat, originalitatea tinde să fie totuna cu lipsa de realism: divizia fictivă din Cu sânge rece se ocupă de cazuri vechi de zeci de ani - le rezolvă, bineînțeles, pe toate-, iar în Anatomia crimei, cea mai importantă verigă a departamentului de medicină legală își petrece 60% din timp pe teren, în mijlocul investigației propriu-zise, în loc de în laborator. Ce îi lipsește în originalitate formatului, compensează Cititorii de oase prin subiect: investigații într-un laborator de antropologie și arheologie criminalistică.

Tot aici plasăm și câteva seriale cunoscute pentru cât de bine arată protagoniștii: Hawaii 5.0 și nelipsitul Minți criminale.

Recomandările mele: NCIS , NCIS: Los Angeles, CSI: Miami, Hawaii 5.0, Minți criminale, Scorpion, Crimele din Midsomer, Cititorii de oase

Pe ultimul loc în clasament se află categoria cu cel mai mult potențial, dar și cea mai nocivă:

#5 Seriale polițiste woke

Aici mă refer, normal, mai ales la seriale mai recente, și voi lua ca exemplu două seriale aflate la poli opuși: celebrul Brooklyn Nine-Nine și Ofițeri începători.

Brooklyn Nine-Nine urmărește activitatea Secției 99 de poliție din Departamentul de Poliție din New York și este, ce-i drept, mai mult un sitcom decât un serial polițist, dar ăsta e tocmai motivul pentru care ar trebui să fie mai prudent. În încercarea lui de a fi amuzant, ridică întrebări importante, dar nu răspunde pe îndelete celor despre activitatea polițienească propriu-zisă. Trei dintre personajele principale îndeplinesc roluri importante în cadrul secției, în ciuda faptului că sunt cât se poate de clar complet inadecvate. Cât de des sunt ocupate posturi cu responsabilități imense doar de dragul de a fi ocupate și câți oameni pune această practică în pericol de fapt? În plus, o glumă recurentă în primul sezon sunt fixismele noului comandant Raymond Holt și insistența lui de a urma protocolul, în timp ce singurul personaj care îl urma de dinainte e luat în râs regulat, chiar dincolo de sezonul 1. De ce nu e urmat protocolul? Câte complicații a produs, de exemplu, munca de birou incompletă a detectivului Peralta? Sunt lucruri mărunte, pentru că Brooklyn Nine-Nine este, până la urmă, doar un sitcom, dar și acestea rămân fără răspuns. Nu degeaba a fost numit acest serial, ca multe altele, pe bună dreptate, copaganda, propagandă polițistă. Oricât de divers ar fi, și oricât de multe teme ar aborda superficial, ce rămâne nediscutat iese mult mai tare în evidență: responsabilitățile reale ale angajaților de la secție (pentru că nu e vorba doar de polițiști) și neseriozitatea regulată, toxică și mult prea familiară cu care sunt îndeplinite.

Ofițeri începători, pe de altă parte, este un exemplu ceva mai pozitiv. Serialul canadian urmărește 5 recruți proaspeți absolvenți ai academiei și a fost numit un Grey's Anatomy al genului polițist. Nu se ferește din a aborda discriminarea rasială a singurei recrute de culoare, corupția în poziții înalte în poliție, abuzul de substanțe al ofițerilor, rasismul, elitismul, homofobia, etc...dar îndeajuns de superficial încât să nu stârnească disconfort persoanelor care se fac vinovate de așa ceva. Ce sare în ochi și principalul motiv pentru care e nociv e că mult prea puține dintre aceste teme sunt abordate realist - deși bănuiți în repetate rânduri de corupție, rasism, elitism, niciunul dintre recruți sau dintre persoanele în funcții imediat superioare lor nu e vreodată cu adevărat vinovat - e de parcă pentru că noi, ca privitor, îi cunoaștem, sunt deodată evident prea buni pentru așa ceva. Sună cunoscut? Când persoanele vinovate pentru scurgerile de informații, de exemplu, sunt descoperite, sunt întotdeauna persoane care au fost scrise de la bun început cu asta în minte, și dovezile sunt mereu clare pentru privitor, așa că pus în fața faptului împlinit, arareori ești surprins, dar știm prea bine că în realitate, lucrurile stau altfel. Deși Ofițeri începători e cu un pas mai aproape de a fi un serial asumat, din multe puncte de vedere ajută, ca toate serialele polițiste din această listă, la menținerea aparenței de modele de virtute a poliției de peste tot din lume, ceea ce știm cu toții că e în cel mai bun caz discutabil.

Da, e cel mai ușor de observat la serialele din categoria #5, dar toate sunt, negreșit, propagandă polițistă, pentru că printre glumițe, întoarceri de situație bruște și curgerea captivantă a investigațiilor, îți poate scăpa abuzul evident de putere de care dau dovadă personajele, precum și abuzul martorilor, suspecților, etc. Nici măcar serialele din categoria 3 nu sunt complet nevinovate: când forțele de ordine evident inadecvate sunt portretizate ca fiind atât de inocente și depășite în comparație cu niște genii cu nasul pe sus, e ușor să cazi în capcană și să uiți că în realitate, forțele de ordine nu sunt ignorante și neajutorate, ci se află în poziția de a face la fel de mult rău ca bine, o oportunitate de care puțini ezită să se folosească.

Sigur că această copaganda nu te împiedică, totuși, să te uiți și să te bucuri de recomandările mele de mai sus! Trebuie doar să te asiguri că rămâi vigilent și obiectiv și, cine știe, poate că vei rezolva cazul...

(Nota autorului: Ai mei insistă să vă recomand și Candice Renoir și Capitaine Marleau, care se dau încă regulat la Diva Universal și la AXN, deci dacă epuizați recomandările de mai sus...)


articol scris de Ilinca Sotirescu

fotograf: Mădălina Dinu