Așa, și?

Ți s-a întâmplat vreodată să îi spui chelnerului „Mulțumesc, la fel” când îți ura poftă bună? Așa, și? În 5 minute se uită, crede-mă. Genul acesta de situații se petrec mereu. Și totuși, ele sunt uitate după un timp destul de scurt, creând intensitate doar pe moment. Poate te vei înroși sau te vei simți pus/pusă la colț, crezând că toți oamenii din jur au observat mica ta eroare. Te-ai făcut de râs, așa și?

Sinceră să fiu, și eu mă stresez destul de des, indiferent de situație. Deși știu că nu e bine, am tendința să mă controlez mai mult și să fiu și mai atentă la tot ceea ce fac, sperând să nu mai repet greșeala. Chiar ajung să întreb lumea din jur dacă nu cumva m-am „făcut de râs”. De multe ori însă, asta m-a făcut să nu mă mai pot bucura deloc de oamenii și de activitățile din jur.

Starea intensă de emoții pe care o poți simți după un astfel de moment are mai multe surse. Atitudinea agresivă pe care nu ți-o poți controla apare din dorința de a te apăra. Corpul se simte în pericol, ceea ce reduce funcțiile obișnuite și induce o stare defensivă. În mod instinctiv vei vrea să te protejezi: crezi că ai făcut ceva mult mai grav, iar pentru câteva minute probabil că mintea îți va zbura în toate locurile și niciunul, dezarmonizându-ți activitatea normală. Apare lipsa de concentrare - mintea analizează iar și iar de ce ai greșit și cum. Probabil că în primele minute după petrecerea evenimentului nu vei avea decât asta în gând. În ceea ce privește limbajul corporal, picioarele vor fi apropiate, mâinile destul de lipite de corp și privirea probabil că va evita contactul vizual cu alte persoane; vei avea dorința a nu fi observat de ceilalți și de a îi face să uite situația cât mai repede. Acest lucru vine ca o consecință a vocii interioare care te critică pentru ce ai făcut, uneori până în punctul în care devine toxic.

Normal, pentru fiecare persoană senzația e diferită, însă un lucru e cert: avem mult prea multe lucruri ce se petrec simultan în jurul nostru, iar atenția unei persoane nu le poate face față tuturor. Așadar, concentrarea celorlalți asupra „prostiei” tale, oricât de gravă ar părea în ochii tăi, va fi pe un termen extrem de scurt.

Și totuși, când am mai întrebat oamenii din jurul meu cum percep asta, răspunsul a fost un absurd „aproape că nu se observă”. Fiecare persoană este atât de concentrată asupra propriei persoane încât chiar dacă te faci de râs, așa cum spui tu, ei vor ține minte probabil doar câteva minute. De ce? Poate și ei se gândesc la rândul lor la cum s-au făcut de râs cu ceva timp înainte. Iar dacă aleg să râdă de altcineva, o vor face tot dintr-o dorință de a se integra. Nu râd de tine, ci pentru a se ajuta pe ei înșiși.

Mai degrabă ai putea să o tratezi ca pe o experiență de învățare. Acțiunea e deja în trecut, însă poți vedea cum se raportează cei implicați la tine. Râd cam mult de ce a fost? Fac comentarii răutăcioase? Atunci felicitări, tocmai ai aflat că nu sunt exact persoanele care credeai că erau. Tot poți folosi acest lucru în viitor, pentru binele tău! În final, existența ta va merge mai departe oricum. Oricât de clișeic ar suna, viața chiar e scurtă; mai ales când fiecare e atât de ocupat cu ceea ce face, de ce ți-ai face tu griji de ceilalți? Se au deja pe sine! E normal ca o astfel de interacțiune să te streseze într-o oarecare măsură, dar în niciun caz nu o lăsa să te controleze. Simte ceea ce e de simțit, după care lasă situația ți se scurgă printre degete, ca nisipul. Nu îți poți controla mereu gândurile, dar tu alegi dacă vei lăsa sau nu ceva atat de trecător să te preseze iar și iar. Ok, ceilalți au râs de tine. Așa, și?


articol scris de Irina Nicolescu

fotograf: Delia Ivașcu