Dark

the way you smile

Deși auzisem mai multe lucruri bune despre el, am tot amânat vizionarea lui până la recomandarea plină de entuziasm a unei prietene apropiate. Astfel, pornind cu niște așteptări destul de mari, am început să mă uit la Dark, un serial german, lansat internațional pe platforma Netflix în iarna anului 2017. Explorând tema călătoriei în timp și a universurilor paralele, producția se remarcă prin caracterul enigmatic și plin de suspans, care te cuprinde încă de la primul episod și te ține captiv până chiar și după terminarea ultimului sezon.

Dark urmărește evenimentele ulterioare dispariției neașteptate a lui Mikkel Nielsen, un copil care se pierde de prietenii săi într-o pădure de la marginea micului oraș Winden din Germania. Acesta pune la îndoială percepția umană asupra realității, aducând în discuție noțiunea trăirii într-un ciclu ce nu poate fi modificat, fiecare persoană și acțiune a acesteia fiind predestinată și inevitabilă. Fiecare răspuns la numeroasele dileme atât ale personajelor, cât și ale urmăritorilor, este dat peste cap cu fiecare noutate adusă în poveste – întrebări noi iau naștere, iar cunoașterea absolută nu este nici măcar inițiată.

Personajele principale, Jonas Kahnwald (Louis Hofmann/Andreas Pietschmann) și Claudia Tiedemann (Julika Jenkins/Lisa Kreuzer) pleacă într-o călătorie fără sfârșit în care încearcă să modeleze timpul după bunul lor plac, cu dorința de a preveni dispariția băiatului, care ajunge să pornească un lanț de întâmplări ce vor duce lumea spre apocalipsă. Un aspect incredibil al acestui serial este numărul destul de mare al personajelor implicate, fiecare dintre ele având personalități și secrete extrem de complexe, ce nu pot decât să încurce și mai mult firul evenimentelor. De aceasta, am apreciat foarte mult lipsa materialului de umplutură, neexistând, din câte îmi amintesc, niciun moment în care să mă fi plictisit de-a lungul celor 3 sezoane.

Apropo de partea ce ține de cinematografie (nu sunt nici pe departe expertă, dar îmi pot da seama de lucrurile bine făcute), nu pot decât să laud producătorii serialului pentru efortul și interesul depus în fiecare detaliu. Calitatea interacțiunilor umane este aproape perfect realizată, actorii dând tot ce au mai bun pentru a intra în pielea personajelor. Regia și setarea cadrelor reprezintă, de asemenea, un punct forte, acestea reușind cu succes introducerea urmăritorilor într-o atmosferă tensionată și sumbră adeseori. Pentru aceasta, Dark a fost de nenumărate ori asemănat cu The Rain, Stranger Things și Lost, însă complexitatea generală, din punctul meu de vedere, întrece “competitorii”. Nu în ultimul rând, aș vrea să aplaud și existența subtilităților recurente din serial, cum ar fi legătura și îmbinarea dintre religie și știință, ironia adusă asupra dezinteresului oamenilor în privința consecințelor celor mai mici fapte și importanța încrederii în cadrul relațiilor de orice tip.

Ar mai fi un lucru de luat în calcul, care pentru anumiți oameni ar putea fi un aspect negativ, acela că Dark necesită, în cea mai mare parte, atenția deplină a urmăritorilor. Ceea ce vreau să spun este că, dacă doriți un serial ușor de vizionat și relaxant, s-ar putea ca acesta să nu fie cel mai potrivit. Chiar dacă s-a pornit de la prezumția că privitorii sunt inteligenți, există momente în care cantitatea de noutăți și detalii este greu de digerat, astfel încât, dacă nu ai fost atent, ai pierdut lucruri importante, ce mai târziu te vor induce în eroare. Acest lucru poate să devină enervant la un moment dat și probabil, vă va determina să renunțați la serial, ceea ce nu este neapărat de dorit.

Cred că am făcut destul de înțeles faptul că am îndrăgit cu toată ființa mea acest serial și îl consider, într-adevăr, printre cele mai bune producții la care m-am uitat vreodată. Așa că, dacă sunteți în căutare de un serial scurt, dar incredibil de intens, ce îmbină science-fiction-ul cu thriller-ul și drama, Dark este perfect pentru voi și va întrece chiar și cele mai înalte așteptări.


articol scris de Ana Nițu