Aproape toată lumea a auzit despre găuri negre. Ele îi fac pe majoritatea oamenilor să se gândească la portale spre alte lumi, universuri paralele sau alte dimensiuni.

Am avut odată un prieten. „Odată” face ca totul să pară petrecut într-un timp mitic - aiurea. E doar un reper, căci întâmplarea în sine pierdută-i deja oricum în illo tempore, în încercarea-mi de a ilustra perioada îndepărtată de când sufletul meu a tot încercat să-și pună bariere.

Programul Aspire România este unul dintre cele mai renumite și prestigioase la care poți lua parte pentru a-ți îmbogăți experiența de liceu. O documentare temeinică îți dezvăluie tot ce ai nevoie despre Aspire, însă cel mai bine este descris chiar de vorbitorii renumiți invitați să predea.

Când eram mică, ascultam mereu poveștile fratelui meu care a învățat în Colegiul Național Sfântul Sava despre cât de speciale sunt spectacolele pregătite de doamna profesoară de muzică și câțiva elevi talentați.

În prima parte s-a vorbit despre scenariile Big Crunch și Big Rip. Ambele sunt considerate mai puțin plauzibile, deoarece necesită un tip de energie întunecată care nu este o constantă cosmologică. Majoritatea cosmologilor consideră că energia întunecată este o energie a vidului (constantă cosmologică), deoarece este cea mai simplă și la îndemână explicație. Nu în ultimul rând este în acord cu observațiile.

De data aceasta mi-am propus să scriu despre un prieten bun de-al nostru, al tuturor, care a murit, săracul, acum câteva zile. Cum s-a întâmplat asta? Într-un accident stupid, așa cum se întâmplă de obicei băieților buni.

România se clasează pe locul 125 din 141 de state la capitolul ,,predarea gândirii critice” în Raportul Competitivității Globale 2019 făcut de Forumul Economic Mondial.

E mai bine să cumperi brad real sau artificial?
Sărbătorile de iarnă au revenit și în mijlocul petrecerilor, cadourilor și decorațiunilor e bradul, simbolul speranței și al nemuririi. Indiferent ce fel de brad ai, te-ai întrebat probabil la un moment dat: care e varianta mai bună pentru mine și pentru mediu – un brad natural sau unul de plastic?

Destinul universului a fost dezbătut doar în filosofie și religie pentru mult timp. De câteva decenii însă, lucrurile s-au schimbat. Dezvoltarea științei, a cosmologiei fizice, mai exact, a făcut ca acest subiect să fie studiat și din punct de vedere științific. Destinul universului este un subiect care unește toți locuitorii acestei lumi, deoarece este vorba despre soarta finală a tot ce a fost, tot ce este și tot ce va fi vreodată.

Iată-ne ajunși la final de an. Revelionul se apropie cu pași repezi, iar zilele sunt numărate până Moș Crăciun va veni la noi. Cu toate acestea, primul eveniment important al lunii decembrie este Spotify Wrapped.

Printre tendințele actuale, probabil una dintre cele mai pregnante este aceea de a reabilita – și câteodată chiar a preaslăvi – ceea ce odată am desconsiderat sau denigrat. Una dintre categoriile de oameni care suferă cel mai mult, dar o fac fără să bată toba, sunt oamenii inteligenți. De ce au ei soarta asta? Nu cumva sună a discriminare? Și nu va veni cândva și rândul lor să fie „repuși în drepturi”?

Dacă e un lucru pe care îl urăsc mai mult decât orice, acela sunt întrebările de genul „povestește unul dintre cele mai frumoase momente din viața ta sau o experiență care crezi că ți-a schimbat viața!”.

Acum câteva veri când tocmai intrasem în liceu, un tip pe care abia îl cunoscusem m-a întrebat, în ritualul specific conversațiilor formale (logic) în ce liceu sunt. Atât i-a trebuit să afle că am intrat în Sava: s-a schimbat imediat la față, cică nu aveam eu moacă de Sava. Recomandarea lui era să mă mut cât mai rapid din fundătura aia la un conac cu ferestre la bulevard: Lazăr.

Trebuie să recunosc că eu cel puțin până acum nu i-am prea văzut prin trafic. Cu toate astea, își pot asuma legal consecințele propriilor acțiuni. Școala este aceeași pentru toți, niciunul nu este scutit de a trebui să învețe legislația. Mașinile lor pot circula cu 50 de kilometri pe oră, aproape limita din oraș.

Ți s-a întâmplat vreodată să îi spui chelnerului „Mulțumesc, la fel” când îți ura poftă bună? Așa, și? În 5 minute se uită, crede-mă. Genul acesta de situații se petrec mereu.

Un mic disclaimer, pentru cei care preferă compania ceaiului, a băuturilor decaf sau a altor lichide – acest articol nu își propune să încurajeze în niciun fel consumul excesiv de cafea, ci doar să aducă un mic omagiu acestei mici plăceri a vieții și culturii care s-a format în jurul său.

Știm ce este TikTok-ul, îl folosim sau l-am folosit măcar o dată în trecut. Ne face plăcere? Nu știm. L-am instalat pentru că asta făcea toată lumea? Poate.

Este cert că lumea s-a schimbat mult în ultimele decenii și odată cu deschiderea posibilităților către obiceiuri noi, cele anterioare au fost lăsate treptat în urmă pentru a fi înlocuite

În ultimele câteva săptămâni, rețelele de socializare au fost bombardate de celebrul interviu susținut de ducele și de ducesa de Sussex în prezența renumitei Oprah. Mai mult, acesta e disponibil doar pe CBS, program televizat din Statele Unite, ceea ce a stârnit și mai mult curiozitatea față de subiect.

Câteodată nici eu nu știu de ce, uneori, mă simt așa – atât de tristă, atât de neimportantă... Parcă sunt prinsă, pur și simplu, într-un amalgam de sentimente rele care nu mă lasă să mă bucur de momentele ,,fericite” alături de cei din jurul meu.

Majoritatea oamenilor care o să citească acest articol s-au născut într-un regim politic democratic și probabil s-au bucurat până acum de toate beneficiile pe care le aduce în viețile noastre.

Știi sentimentul ăla de gol în stomac? Fluturii de care vorbește toată lumea, fiorul ăla mic dar însemnat?

E 9 martie 2020. Nu ai niciun fel de grijă în viață pentru că ești clasa a 10-a, BAC-ul nu bate la ușă, mai ai până trebuie să aplici la facultate și cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla e să te asculte la chimie la 7:30. Greșit.

Colegiul Național "Sf Sava", pe atunci numit Liceul de Matematică-Fizică “Nicolae Bălcescu”, a pierdut-o la Revoluție pe Diana Alexandra Donea, elevă în clasa a XII-a.

Acum un an am făcut greșeala să intru într-un Mega Image în ajunul Crăciunului. Nu am cumpărat mare lucru, dar până să ies din magazin trecuse mai bine de jumătate de oră. Am stat la ditamai coada, după o groază de persoane care-și făceau aprovizionarea pentru următoarele 3 luni, nu pentru ziua de Crăciun.

Sărbătorile de iarnă sunt prin excelență sărbători ale generozității, iar aceasta din urmă este cea mai de apreciat în perioadele dificile, cum este, spre exemplu, cea în care ne găsim acum.

Votul este un drept constituțional pentru care oamenii s-au luptat constant în trecut. La momentul actual, mersul la vot este modalitatea prin care un cetățean își poate comunica cerințele când vine vorba de conducerea statului, și este mecanismul pe care se bazează o democrație sănătoasă.

Acestea fiind spuse, cu speranța că am prezentat cât se poate de clar universul politic american, voi începe o descriere normativă a ceea ce înseamnă Biden pentru America și de ce Trump era sortit pierderii celui de-al doilea mandat.

După o campanie electorală nelipsită de atacurile la persoană și o întrecere extrem de vizibilă a celor doi principali candidați, viitorul președinte a fost anunțat preliminar de televiziunile americane, confirmând rezultatele principalelor sondaje realizate în S.U.A.: Joe Biden a câștigat.

Sunt convinsă că fiecare dintre noi a jucat, cel puțin o dată în viață, rolul cercetătorului, adică a fost pus în ipostaza de a afla cât mai multe informații relevante despre un subiect și a le trece prin filtrul propriei gândiri.

Să ne imaginăm cum am fi trăit în anii 80. Ne trezim la ora 6 auzind sunetul răsunator al ceasului deșteptător. Ne dăm jos din pat, ne urmăm rutina zilnică de igienă, mâncăm și după aceea ne începem ziua propriu-zisă. Nimic anormal până aici.

Am aflat și eu recent. Vestea m-a lăsat cu ochii în soare, iar în minte mi-a apărut imaginea unui angajat HR care aruncă la gunoi CV-ul meu atât de bine structurat, plin până la refuz de cursuri, olimpiade și, mai presus de toate, diploma aurită de la facultatea de top pe care o voi fi absolvit.

Dacă ai trecut anul acesta prin Piața Victoriei este imposibil să nu fi remarcat afișul montat prin octombrie-noiembrie în Victoriei 2 care îți spunea să lași pentru o secundă telefonul și să te uiți în jurul tău. Vei realiza că „viața“ de la metrou nu este atât de anostă. Vei identifica niște tipare de oameni cel puțin interesante și/sau amuzante.

Bine ați venit în București, capitală europeană din 2007! Înaintăm cu dificultate prin noroaie și mocirla, într-o metropolă în care 200 de străzi nu sunt încă astfaltate, însă promisiuni mărețe sunt puse la înaintare.

"Pentru încă o dată în istoria sa, omenirea trece prin vremuri tulburi. Totul din cauza unui virus respirator, foarte contagios, ce se râspândește în ritm alert în lume."

"De câte ori auzi expresia “Nu am timp!” într-o zi? "

O problemă pe care am avut-o dintotdeauna și cu care foarte mulți oameni se confruntă este procrastinarea. Societatea noastră o numește problemă, din simplul fapt că pericliteaza productivitatea comunității.

Cartierul Cotroceni este precum esențele tari în sticluțe mici. Este acel gust puternic al mousse-ului de ciocolată ce îl regăsesc doar la La Petite Bouffe, brutăria artizanală aflată pe Strada Doctor Louis Pateur 38.

Azi sunt poetă, iar poezia mea sunt oamenii din jur. Vântur pe Bulevardul Regina Elisabeta și în mintea mea e poezie – poezia mult-iubitului Cișmigiu din stânga mea, poezia tipului care îi cere o brichetă nefumătoarei din mine, poezia cafelei pe care urmează să mi-o comand.