Diplomele nu-s de ajuns
– Partea Întâi : Inteligența Emoțională -

Am aflat și eu recent. Vestea m-a lăsat cu ochii în soare, iar în minte mi-a apărut imaginea unui angajat HR care aruncă la gunoi CV-ul meu atât de bine structurat, plin până la refuz de cursuri, olimpiade și, mai presus de toate, diploma aurită de la facultatea de top pe care o voi fi absolvit.

Școala se asigură că, de-a lungul celor 12 ani de învățământ pre-universitar, dobândești cunoștințe în mai multe domenii și ai un minim bagaj de abilități cognitive. Toate aceste aptitudini sunt cunoscute în engleză sub numele de “hard skills”. Faptul că știi să aplici legile lui Kirchhoff sau poți prepara permanganat de potasiu reprezintă hard skills. Chiar și gramatica sau citirea unui portativ intră în această categorie de priceperi. Se poate spune că ele țin de IQ și de memoria de lucru.

Din păcate, curricula școlară nu cuprinde o oră de “inteligență emoțională ” sau de “time management”, deoarece acestea nu țin neapărat de cogniție, ci de “soft skills” - ele reprezintă totalitatea abilităților pe care le dobândești odată cu experiența de viață. Sunt aptitudini esențiale în dezvoltarea personală a unui individ, fiind foarte prețuite în ochii recrutorilor din HR.

Una dintre principalele soft skills este reprezentată de EQ, adică de inteligența emoțională. Aceasta ține de capacitatea unei persoane de a recunoaște atât propriile emoții, cât și pe cele ale celorlalți, a controla aceste trăiri într-un mod responsabil și a își adapta starea sentimentală la mediul înconjurător. Pentru a avea un EQ mare, un individ trebuie să fie conștient de ceea ce se întâmplă în corpul său din punct de vedere fiziologic și să coreleze aceste dispoziții cu starea afectivă în care se află. Mai mult, acest tip de inteligență se bazează foarte mult pe empatie, calitatea de a rezona cu sentimentele celorlalți și a răspunde corespunzător la cerințele emoționale ale acestora. La locul de muncă, angajatul care își gestionează furia, spre exemplu, și oferă înțelegere coechipierilor este mult mai apreciat decât cel care excelează din punct de vedere profesional dar sparge ușa biroului după fiecare ceartă cu șefu’.

Din marea calitate pe care EQ o reprezintă se desprind mai multe abilități notabile. Una dintre ele este constituită de aptitudinea de a stabili relații interpersonale. De la comunicarea de bază cu necunoscuții care îți cer direcții pe stradă, la modul în care te comporți cu membrii familiei și până la felul în care te raportezi la cel mai bun prieten, totul ține de relaționarea cu cei din jur. Cu siguranță, enunțul "se pricepe la oameni" a trecut pe la urechile tuturor. De fapt, se referă la acei indivizi care știu să se muleze pe diferite personalități, astfel reușind să poarte o conversație cu orice tip de om și fiind percepuți ca persoane foarte versatile și înțelegătoare. La job, partenerii de muncă trebuie să se completeze, atât pe plan profesional, cât și pe plan emoțional, iar această colaborare reușită rezultă din recunoașterea slăbiciunilor și a punctelor puternice ale celorlalți.

O altă ramură a EQ este leadership-ul: capacitatea de a gestiona o echipă și a oferi motivație subordonaților. Nu toți oamenii sunt făcuți pentru a fi lideri 24/7 – această poziție presupune o carismă naturală și o mână de fier – însă, vrând, nevrând, fiecare va fi pus în situația în care trebuie să ducă la îndeplinire un proiect în ipostaza de manager. Un bun conducător ia în considerare punctele forte ale fiecărui membru al echipei, știind cum să repartizeze sarcinile în vederea eficacității, și este receptiv la nevoile subordonaților săi, fapt ce îl ajută în rezolvarea cu succes a conflictelor.

Inteligența emoțională se cultivă din momentul în care ești conștient că exiști. Dacă totuși simți o slăbiciune în această privință, nu uita că totul începe cu introspecția - „omul s-a născut odată cu universul său interior”. O mai bună auto-cunoaștere te va face să înțelegi, într-o oarecare măsură, persoanele din jurul tău.

To be continued...


articol scris de Sonia Adorean