Sentimente

Oh! Să fii adolescent înseamnă să treci prin atâtea schimbări și emoții, încât, în majoritatea timpului, te simți chiar și tu confuz și pierdut.

În ultima perioadă, am trăit atâtea sentimente care nu aveau sens, însă am început să mi le notez și la finalul lunii trecute, după ce am citit toate stările scrise ca un mic top, mi s-a făcut claritate printre gânduri. M-am gândit să vă arăt și vouă o parte dintre acestea și poate o să vă puneți și voi ce vă trece prin minte în ordine.

1. Înstrăinare

Predominant m-am simțit înstrăinată de tot, inclusiv de mine însămi. Am simțit că m-am pierdut eu pe mine și că nu o să mă mai regăsesc. Cu prietenii nu mai eram la fel, am devenit din ce în ce mai rece și mai închisă, nu mai voiam să vorbesc cu nimeni.


2. Iubire

Da, știu, de la înstrăinare la iubire e o diferență ca de la cer la pământ, însă mare parte din luna precedentă m-am simțit îndrăgostită de lună, de stele și poate chiar și de o persoană. Zilele au trecut și la fel și dragostea din inima mea, nu pentru corpurile cerești, dar pentru persoana respectivă.

Ca adolescent, e destul de greu să nu fi simțit măcar o dată iubirea și, în același timp, să nu fi simțit că ți se scurge printre degete precum nisipul de repede.


3. Confuzie

Nu am știut ce să fac în prea multe situații luna trecută, m-am simțit pierdută... confuză. Nu am înțeles mai nimic din ce s-a întâmplat și totul a trecut prea repede.


4. Tristețe

Tristă, pur și simplu, m-am simțit tristă (nu cred că necesită o explicație).


5. Fericire

După cum ați putut observa, sentimentele mele au fost peste tot, de la agonie la extaz sau, mai bine zis, de la tristețe la fericire. Au fost momente în care oamenii mei preferați m-au făcut să mă simt bine și alături de ei am reușit să depășesc perioada asta ciudată.


Niciodată nu am știut cum e să pierzi pe cineva pe care îl iubești și nici cum poți trece peste. La începutul lunii octombrie, mi s-a întâmplat ceva ce nu aș fi vrut niciodată să se întâmple: mi-am pierdut bunicul, una dintre cele mai apropiate persoane din viața mea. În momentul acela, nu am știut ce să mai fac, mă simțeam goală pe dinăuntru și nu credeam că pot face față. Nu mai găseam plăcere în nimic și nu puteam să mă gândesc decât la faptul că nu o să îl mai văd niciodată, că nu o să mai râdem împreună, că nu o să mai ascundem cadourile de Crăciun de fratele meu mai mic împreună, tot ce mi-a rămas au fost amintirile frumoase. Dar totuși e de ajuns să ai amintiri? Nu. Nu o să acopere golul pe care l-a lăsat. Pentru că voiam să îmi revin, am decis să îmi scriu tot ce simt într-un caiet. Inițial, singurul sentiment pe care îl pusesem era ,,înstrăinare”, dar, pe parcurs, totul a devenit mai ușor. Nu pot spune că am trecut complet peste stadiul de ,,grief”, dar consider că sunt mult mai aproape de a trece peste, datorită faptului că mi-am înțeles sentimentele prin scrierea acestora.

Ei bine, acum ați văzut vârful aisbergului din sentimentele trăite de mine în luna octombrie și, după cum am zis la începutul articolului, am reușit să le pun în ordine și să le înțeleg. Cum? Nici eu nu știu exact, însă recomand metoda de a vă scrie într-un caiet sau chiar în notițe pe telefon sentimentele pe care le aveți, iar la sfârșitul lunii vă va fi muuult mai ușor să le înțelegeți.


articol scris de Alexandra Vladu

fotograf: Mihnea Lazăr