Scroll și double tap… in viața reală?

Să ne imaginăm cum am fi trăit în anii 80. Ne trezim la ora 6 auzind sunetul răsunator al ceasului deșteptător. Ne dăm jos din pat, ne urmăm rutina zilnică de igienă, mâncăm și după aceea ne începem ziua propriu-zisă. Nimic anormal până aici. Dar călătorind în timp înapoi spre vremurile noastre, propun să ne analizăm fiecare propria rutină de dimineață. Mă trezesc la fel la ora 6, după ce îmi aud telefonul vibrând neîntrerupt. Și de aici se întâmplă ceva ciudat, dar atât de des întâlnit încât a devenit normal: deschid telefonul, mă uit să văd ce mesaje am primit cât timp dormeam, răspund, mai deschid Instagramul, dau scroll 5 minute, apoi încă 5 minute, încă 5 și uite așa se face ora la care ar trebui să ies din casă. Mă spal repejor, n-am timp să mai mănânc, beau o cafea să mă învioreze cum trebuie și am plecat.

Și da, societatea noastră a evoluat față de anii 80, avem aplicații de diverse feluri, social media etc., dar parcă odată cu ele ne-a fost luată chiar partea socială și chiar vitală a existenței noastre. Că doar nu sunt singura care parcă nu mai are timp să mănânce dimineața pentru că s-a lăsat distrasă de numeroasele postări de pe Instagram; și totuși, la urma urmei, e vital să mănânc și aș putea trăi fără acele 10 minute de scăldat ochii în telefon. Parcă nu mai am timp să vorbesc cu părinții mei dimineața; timpul e limitat și prefer să verific Whatsapp-ul să aflu ce s-a întâmplat aseară la o petrecere la care nici măcar n-am fost invitată, decât să port o discuție până la urmă firească cu părinții mei despre planurile noastre pentru ziua ce tocmai a început.

Voi începe prin a mă lăuda cu faptul că eu una nu sunt atât de conectată cu acest mediu online. Până la finalul clasei a opta eram foarte vehementă în legatură cu tot ce însemna social media: mi se părea o idioțenie de proporții și un mecanism aproape hipnotic de a ”prosti” lumea. Dar, cum am intrat la liceu, a trebuit să intru și eu în sfera aceasta de Instagram, Reddit sau alte aplicații pentru a nu mă simți total detașată de ce se întâmplă în jurul meu; și pentru a nu fi privită drept ”ciudata fără Instagram”. Și uite așa s-au schimbat lucrurile pentru mine. Și cred sincer că experiența mea cu rețelele de socializare este aproape unanim regăsită în fiecare dintre noi, adolescenți, tineri, copii.

Care e problema cu social media? În esență, niciuna. Platforma nu are intenții bune sau rele, este ceva ce pur și simplu a devenit o parte a vieții noastre, așa cum sunt și școala, hobby-urile etc. Problema nu constă în aplicații, ci în însemnătatea pe care le-o atribuim. S-a creat un mediu superficial prin aparenta transparență pe care o propune. Punem poze numai din cele mai bune unghiuri, cu lumină bună (#goldenhour), din locații cât mai frumoase posibil. Nimic în neregulă cu asta. Dar prin asta se inspiră o idee de perfect pe care nimeni nu o poate atinge. Se creează complexe de inferioritate de tipul ”eu nu sunt așa frumoasă ca x”, ”nu am așa multe comentarii ca y”, ”sunt irelevantă, nu am suficienți followeri”. Ceea ce e greșit. E greșit prin faptul că nu mai putem, ca simplii urmăritori ai anumitor pagini, persoane, să facem diferența între realitate și social media. Pentru că aceste rețele nu sunt o oglindire a vieții așa cum e ea de fapt, ci o simplă imortalizare a momentelor bune din ea. Sunt ca o cutie de amintiri la care te uiți pentru a te simți mai bine, pentru a nu lăsa momentele fericite să se piardă în negura timpului. Dar nu putem privi atât de obiectiv situația în mare parte din timp. Pierdem ore întregi în fiecare zi analizând viața altor oameni pe care posibil nici să nu-i cunoști. Și ne găsim nouă cusururi pentru că alții par să o ducă atât de bine din story-urile pe care le pun zilnic. S-a realizat o ierarhizare socială pe astfel de rețele, prin tendința asta de a deveni toți ”influenceri” care nu reflectă realitatea, dar totuși o influențează. Ne influențează propria noastră imagine despre noi înșine și despre cei din jur. Și adevărul este că de fapt nu contează. Nu toți oamenii cu mii de followeri au mulți prieteni, nu toți oamenii cu puțini followeri au și puțini prieteni. Poți fi superb/ă și să ai puține like-uri, poți fi foarte apreciat/ă și să ai puține comentarii.

Am început articolul prin a face o paralelă cu trecutul și voi menționa că și atunci existau alte tipuri de ierarhizare, dar mai puțin directe decât acum, când totul pare a se învârti în jurul unor cifre. Ziceam și de importanța pe care o dăm mediului online. Și nu mă refeream doar la importanța emoțională și socială, ci chiar și la cea practică. Pierdem ore prețioase în fiecare zi dând scroll după scroll după scroll, timp în care puteam face tema la chimie de exemplu ca să înțelegem în sfârșit materia asta (știu că chimia e un mister pentru majoritatea și vă înțeleg foarte bine durerea). Ne pierdem productivitatea și adevăratul scop. Pentru că, la urma urmei, ce realizăm după atâtea ore de stat pe Instagram? Mai nimic. Nu avem vreun scop, dar totuși o facem; ceea ce este o problemă.

Social media a devenit o parte din noi — și asta nu este greșit. Trebuie doar să ne auto-învățăm fiecare din noi să trasăm limita între social media, parte a realității noastre și social media, realitatea în care trăim.


articol scris de Alice Nicolae