Polarizarea politică, produs al social media

Majoritatea oamenilor care o să citească acest articol s-au născut într-un regim politic democratic și probabil s-au bucurat până acum de toate beneficiile pe care le aduce în viețile noastre. Problema cea mai mare este că mecanismele democratice sunt foarte fragile, și orice formă de dezechilibru se poate resimți puternic în felul în care ne raportăm la politicieni și la administrația țării noastre. Astfel, apar partide de extremă stânga sau dreapta în climatul politic, care sunt extrem de greu de îndepărtat, iar echilibrul devine din ce în ce mai greu de obținut pentru o democrație sănătoasă.

Majoritatea oamenilor care o să citească acest articol s-au născut într-un regim politic democratic și probabil s-au bucurat până acum de toate beneficiile pe care le aduce în viețile noastre. Problema cea mai mare este că mecanismele democratice sunt foarte fragile, și orice formă de dezechilibru se poate resimți puternic în felul în care ne raportăm la politicieni și la administrația țării noastre. Astfel, apar partide de extremă stânga sau dreapta în climatul politic, care sunt extrem de greu de îndepărtat, iar echilibrul devine din ce în ce mai greu de obținut pentru o democrație sănătoasă.

Motivul principal pentru aceasta divizie dramatică a populației poate să fie identificat prin faptul că politica a devenit o luptă personală, mai mult decât o administrație, iar această schimbare în mentalitate are mai multe cauze. Una dintre ele poate să fie încălcarea principiului de respect reciproc între partide. Acest lucru se întâmpla și înainte, dar într-un mod mult mai controlat, pentru că fiecare politician care mergea în direct și prezenta partidul opoziției ca „o amenințare pentru democrație”, ar fi fost puternic criticat. Astfel, nu multă lume își permitea să facă asta, așa că cel puțin de fațadă, partidele opozante se respectau, chiar dacă mecanismele competiției dintre ele erau deja puse în mișcare.

Toate acestea fiind spuse, ce s-a schimbat? De ce am ajuns în acest punct? Răspunsul este mult mai simplu decât v-ați aștepta: dezvoltarea mijloacelor de comunicare, mai exact ceea ce numim social media. Ca să putem să înțelegem ce s-a întâmplat și de ce un spațiu aparent inofensiv are consecințe până și în sistemele noastre politice trebuie sa analizăm cum arăta jurnalismul înainte de ele. Fiecare anunț, fiecare loc în ziar, fiecare reportaj la televizor, fiecare reclamă, toate erau costisitoare, iar având în vedere că promovarea campaniilor politice are un buget limitat, partidele nu își permiteau la propriu ca orice idee sau mesaj să ajungă la populație. Existența televiziunii și a publicațiilor era filtrul pentru informațiile care erau dispersate, pentru ca monopolul pe care îl dețineau îi făcea să fie singurul mod în care partea administrativă putea să comunice cu cetățenii statului. De asemenea, existau probleme si pentru oamenii nemulțumiți, pentru ca și ei la rândul lor nu aveau canalele necesare de comunicație pentru a-și exprima insatisfacția. În societatea contemporană, cea mai eficientă modalitate de schimbare este prin exercitarea dreptului de protest, prin manifestații publice, dar nu știu cât de mulți oameni ar fi știut de protestul din 10 august 2018 dacă nu aveau Facebook. Astfel, putem concluziona că era cu atât mai greu și pentru oameni sa conteste agenda partidelor.

Apariția social media-urilor a oferit astfel un spațiu nelimitat, necenzurat și gratuit atât pentru politicieni, cât și pentru restul oamenilor. Asta înseamnă că oricine, oriunde poate să facă publice orice fel de informații, mesaje, idei, fără nici un fel de consecințe. În mod evident, există și avantaje, după cum am zis, coordonarea protestelor, începerea unor mișcări de activism online, mobilizarea populației. Un exemplu destul de notoriu de mobilizare generală este raliul politic din Tulsa pentru campania lui Donald Trump. O mișcare anti-republicană pe TikTok a coordonat mulți adolescenți către a rezerva locuri online fără să se ducă la raliu, ceea ce a rezultat în faptul că arena unde se ținea era aproape goală. În sine, această mișcare nu a fost neapărat foarte dăunătoare din punct de vedere politic, dar a transmis un mesaj destul de puternic: generația tânără nu aprobă administrația Trump.

Din păcate, social media au dat naștere și fenomenului pe care îmi place să îl numesc „Politică pe Tweeter”. Din cauza faptului că pe social media nu există aproape niciun mecanism care să protejeze oamenii de fake news sau de ideologii extremiste, acestea prind popularitate, deoarece se bazează pe nemulțumirile generale ale oamenilor, și dau aparența unor soluții rapide. De aceea, vedem postări cu sute de mii de like-uri care idolatrizează doctrina comunistă. Un alt impediment este si algoritmul pe care se bazează social media. Acest algoritm poate fi lăudat pentru felul în care îți aduce în fața ochilor ceea ce îți dorești, dar când vine vorba de politică, de cele mai multe ori este destul de dăunător, până și pentru cei care sunt foarte bine informați. Dacă algoritmul detectează orice fel de afiliație politică, spre exemplu să spunem că te identifici ca Democrat, în acest caz, algoritmul o să îți arate nu numai știri care laudă acest partid, dar și știri care critică partidul Republican. Această informare selectivă conduce către ura pe care o observăm din ce în ce mai des, și online și fizic, și care este resimțită ulterior în climatul politic.

Probabil cel mai notoriu „politician pe Tweeter” este Donald Trump. Chiar înainte de a fi ales ca președinte al Statelor Unite, el își posta în mod constant ideile despre rolul femeii, politică, familie, iar în momentul în care a fost ales, subiectele au fost extinse către criticarea și amenințarea presei, pandemia Covid-19, declararea că sistemul de numărare a voturilor este corupt, iar subiectele abordate de el devin progresiv mai scandaloase. Chiar mai mult, un studiu realizat de Politifact clasifică declarațiile publice făcute de Trump în primul an al mandatului sau in trei categorii: parțial fals (33%), fals (21%) si „pants on fire” (15%). Acest comportament din partea unei persoane foarte influente, nu doar în SUA, a instigat mulți oameni către violență și nemulțumire, și a mărit și mai mult divizarea dintre noi. Fiecare tweet sau discurs violent, fie că vine din partea unui Democrat sau a unui Republican, ne îndepărtează unii de ceilalți din ce în ce mai mult, până în punctul în care trăim cu frica partidului opozant. În SUA, 55% din Democrați și 49% din Republicani recunosc că le este frică de celălalt partid. Trump este singurul politician față de care s-a luat acțiune, iar acest lucru s-a întâmplat de abia după 4 ani, când un tweet de-al lui a instigat suporterii lui să pătrundă în clădirea Capitoliului. Din păcate, el nu este nici pe departe singurul politician cu o abordare agresivă pe social media, așa că doar timpul ne va spune dacă dezactivarea contului de Tweeter al lui Trump a trezit politicienii la realitate, sau a creat o oportunitate pentru o altă figură politică să iasă din umbră și să îi ia locul.

În România, polarizarea politică există, dar este mai mult generațională, și nu este atât de pronunțată ca în Statele Unite, pentru că politica românească mai are ceva până să se mute măcar parțial pe social media. În mod normal, mai vezi câțiva reprezentanți AUR făcând live-uri pe TikTok, dar aceasta este o industrie care încă nu este exploatată la potențialul ei maxim de politicienii români. Totuși, lucrurile par să se îndrepte în această direcție, dar poate pentru noi nu e atât de târziu să ne îndepărtăm de pericolul polarizării politice.


articol scris de Delia Iordachescu

grafic designer Alexia Miritescu